Hoțul de cărți

de Markus Zusak

Tipărită la editura RAO

Prima diferență majoră pe care am putut să o observ față de celelalte cărți pe care le am în bibliotecă a fost aceea că naratorul este nimeni altul decât Moartea însăși. Ciudat, nu?

Personajul principal este o fată, pe nume Liesel a cărei poveste începe într-un tren, când povestitorul este implicat direct în deznodământul dureros de trist al fratelui acesteia.

Liesel are ghinionul de a trăi în Germania nazistă, acesta fiind motivul pentru care este părăsită de familia ei natală (bănuită de convingeri comuniste) și lăsată în grija unor părinți adoptivi, Rosa și Hans Hubermann. Hans este descris ca fiind numai lapte și miere cu fata, însă Rosa pare foarte drastică și iritată. Reușește să și-l facă prieten pe Rudy, un băiat din vecini, amorezat de ea cu care se aventurează prin oraș, furând împreună mâncare ori cărți, toate acestea ajutând-o să treacă mai lin prin momentele grele ale bombardamentelor. Dar de ce cărți? Cu prima carte, a avut o legătură de suflet, era singura care îi reamintea de fratele ei, având mai mult o valoare simbolică. Apoi, Hans, tatăl adoptiv, o ajută să înțeleagă literele și pasiunea pentru cărți crește odată ce descoperă o imensă bibliotecă în casa primarului.

Povestea hoțului de cărți este emoționantă, mai ales fiindcă Liesel trece printr-o groază de evenimente traumatizante, pe rând fiind nevoită să se despartă de familia ei natală, iar apoi înfricoșându-se numai cu gândul că s-ar putea să-și piardă și noua familie. Însă chiar dacă această carte este scrisă într-o notă tristă, povestea este presărată cu momente haioase și vii care schimbă atmosfera, captivându-ți toată atenția și curiozitatea.

Poate deja ați văzut filmul! Ei bine, cartea este mult mai liberă în exprimare și îți permite să mai îndulcești din drama situației. Iar pentru noi, copii-cititori, o astfel de interpretare este mai agreabilă.